Nici nu e asa tarziu inca...spun asta pentru ca vroiam sa incep sa ma vait ca e prea tarziu,ca nu pot dormi,etc etc.Cred ca ar trebui sa ma obisnuiesc cu ideea...ca timpul nu o ia la galop cand pocnesc eu din degete.Probabil nici nu se va opri la a doua incercare...
Ei bine...in incercarea de a adormi,mi-am amintit de o poezie. Am citit-o pentru prima data in notitele unei verisoare. O poezie despre viata. In seara asta am incercat sa gasesc foaia pe care o trascrisesem cu litere mari,dar in zadar...asa ca...folosim tehnologia. Caligrafia mea de elev de clasa a III-a sau a IV-a(nu-mi mai amintesc exact)...s-a dovedit a fii inutila. In fine.
Prin urmare Google power! Marea problema pe care am intalnit-o imediat: Cine a scris-o? si...cum se numea poezia asta defapt? Dupa cateva incercari...am gasit "minunea"... Poezia suna cam asa:
Trenul vieţii
de Bălăşanu Constantin
Viaţa, o călătorie, ca în tren se desfăşoară
Fiecare călător, întâi urcă apoi coboară.
Pot accidente să apară în staţii, surprize,
De aceea vă supun unei scurte analize.
Când ne naştem, spunem că în tren suim
Unde întâlnim părinţii, şi, pe care îi iubim.
Credem că vor fi cu noi în călătoria toată,
Insă ei vor coborî, fiecare-n altă haltă.
Vom rămâne fără ei, ne vor lipsi prietenia,
Dragostea, ataşamentul lor şi compania.
Alte persoane vor urca ce-i drept în tren,
Fraţi, oameni minunaţi şi dragi, un prieten.
Unii văd călătoria, drept o scurtă plimbare,
Alţii lasă-n urma lor o profundă întristare.
Sunt unii care atenţi, te ajută când oftezi,
Alţii urcă şi coboară fără ca măcar să-i vezi.
Suferim când cel iubit în alt vagon se mută,
Mergem, îl căutăm, în înghesuială multă.
Din păcate, dese ori, atunci când l-am aflat,
Constatăm că lângă dânsul, locul este ocupat.
Aşa-i călătoria cu vise, speranţe, petrecere
Dar, pentru toţi pasagerii, este fără întoarcere.
Trebuie bine făcută, nu aşa, precum un joc,
Să ajungem la un capăt, c-o fărâmă de noroc.
Misterul călătoriei nu-l poate gândul cuprinde,
Cine ştie pe parcurs să coboare, când şi unde?
Vei lăsa în întristare pe cei dragi, urma ta
Dar, ştiind că într-o zi, în gara mare vei sta,
Si-i vei vedea sosind odată, cu bagaje fiecare,
(Foarte multe dintre ele, nu le-au avut la urcare).
Fericit te face gândul că ai făcut să le sporească
Cantitatea de bagaje şi valoarea să le crească.
Călătoria bună să o facem, şi veghind neîncetat,
Să putem spune la urmă că efortul a meritat. .
Locul gol din urma noastră, la fiinţele rămase,
Să producă numai dor, numai amintiri frumoase.
Cei care aţi mers cu mine şi vă duceţi mai departe,
Faceţi ca itinerariul să-l străbateţi ca la carte.
Sprijiniţi-vă între voi, asta fără vorbă multă,
Iar eu vă doresc, CĂLĂTORIE PLĂCUTĂ!
Iaşi 30 ianuarie 2008
M-a derutat putin data. Parca au trecut vreo 6,7 ani de cand am citit prima data versurile astea...daaaaar nu vorbim acum despre drepturile de autor...
Pe aceeasi pagina, Google a mai dat si alte "rezultate"...unul dintre ele fiind reprezetat de un .pps in care este prezentata poezia. "Cu chiu si vai" am reusit sa convertesc prezentarea in .avi(lucru care nu a fost usor deloc...pentru ca toate demo-urile convertoarelor imi lasau un dita'mai baneru, care se plimba pe tot parcursul filmuletului pe ecran: foarte enervant!)...upload...si iata rezultatul:
Sunt foarte putine poezii care mi-au starnit interesul(asta poate si pentru ca nu mi-am prea batut capul sa citesc mai multe)...insa aceasta a avut un mesaj mai puternic. Imi zburda multe lucruri prin cap acum...si as putea sa scriu mult si...(vroiam sa zic bine...dar nu sunt chiar sigura ca as scrie atat de bine)... Oricum ideea e ca ma opresc aici. Poate am sa aberez mai frumos data viitoare.
Noapte buna!
Ps: DA...acum astept marii critici sa-mi spuna : "versurile sunt cam praf", "se repeta motivu pan' la disperare", "versuri deloc subtile...trantite cu lopata"...[alea E citate]. Raspuns: Tot imi place!!! SAC!
Posts
